Este vital ca un model sau o actrita sa arate impecabil pe micul ecran, pe coperta unei reviste sau pe scena. Insa responsabilitatile make-up-artistului difera de la un job la altul deoarece fiecare tip de lumina favorizeaza o anumita intensitate si culoare.
Nu exista cu adevarat secrete sau trucuri speciale pe care profesionistii machiajului sa le pastreze doar pentru ei. Totul se bazeaza pe niste reguli de baza care pot fi invatate si pot fi puse in practica de orice persoana pasionata de domeniu.
Ceea ce face insa acest domeniu al machiajului sa fie atat de special si incitant atat pentru make-up-artist cat si, in egala masura, pentru privitorul interesat, este mediul pentru care machiajul este conceput.
In experienta mea profesionala am fost pus in ipostaze din cele mai ciudate si asta nu neaparat din cauza machiajelor pe care trebuia sa le realizez cat mai de graba din cauza tipului de sedinta foto la care lucram (studio sau locatie), a tipului de film (alb-negru sau color) si a tipului de lumina (calda/rece sau naturala/artificiala).
Toate aceste mici detalii adunate formeaza mediul de lucru care automat capata unele specificitati care trebuie respectate si luate in calcul incepand de la asezarea subiectului pe scaunul de machiaj si pana la ultima tusa de culoare de pe fata pentru ca rezultatul final sa fie compatibil cu asteptarile.
In televiziunea color proprietatile aditive ale luminilor colorate din studio sunt folosite pentru a produce valori tonale, mai exact, lumina joaca rolul decisiv in cromatica machiajului.
In cazul filmului, culoarea pielii este adesea afectata si pare artificiala daca pelicula color nu este expusa in conditii corecte de temperatura si de culoare. De asemenea, in acest caz machiajul mai este influentat si de intensitatea luminii. Datorita acesteia, acest tip de machiaj este adesea mat, cu putere mare de acoperire iar culorile utilizate sunt si ele intense, puternic pigmentate si mate ca textura.
Televiziunea color nu reda culorile in acelasi fel in care le percepe ochiul uman. Astfel o culoare verde va parea aproximativ la fel in lumina de zi cat si in lumina artificiala deoarece vederea umana compenseaza transformarile calitative ale luminii la un anumit nivel. Televiziunea color, neavand o compensare automata, va produce culorile asa cum ochiul le vede numai cu o iluminare care sa dea temperatura de culoare corecta pentru care sistemul de televiziune este reglat.
Filmarile TV de interior folosesc pentru iluminare reflectoare care ard la 3200 grade kelvin asa cum mijloacele tehnice color sunt reglate pentru aceasta proportie.
In cazul pieselor de teatru, pe o scena, temperatura de culoare a luminilor nu este importanta pentru o vizionare generala. Conteaza doar intensitatea lampilor si felul in care acestea influenteaza machiajul final si cromatica acestuia.
Desi curios, o variatie de doar 100 de grade kelvin pentru lumina de 3200 de grade kelvin din interorul unui studio poate produce un efect care este cu adevarat sesizabil. Ea pare mai calda sau mai galbena la 3100 grade kelvin si mai albastra sau mai rece la 3300 grade kelvin si astfel afecteaza machiajul subiectilor.
Acesta este motivul pentru care tonurile de maro sunt cele mai fidele in lumina de televiziune, make-up-artistii apeland la aceasta culoare cel mai des datorita rezistentei sale la astfel de variatii.
Machiajul de moda este poate cea mai complexa varianta a machiajului in general pentru ca el trebuie sa combine trasaturile tuturor celorlalte tipuri de machiaj la care se mai adauga o portie foarte generoasa de creativitate. Si ca si cum nu ar fi destul de complicata reteta, make-up-artistul trebuie sa fie mereu conectat la tendintele internationale in domeniu, sa stie care sunt culorile care se poarta, sa cunoasca ultimele texturi lansate pe piata, sa detina un simt al esteticului foarte ascutit si sa fie capabil sa lucreze in echipa cu stilistul vestimentar si hair-stylist-ul. In moda, mai mult decat in celelalte domenii, imaginea unitara joaca un rol foarte important.
Machiajul de moda tine foarte mult de ideea de la care se porneste, de tema aleasa. Nu exista niste limite clare in care sa pot spune ca se incadreaza. Pentru ca daca ar fi sa ma opresc numai la aspectul tenului de exemplu, in functie de perioada pe care dorim sa o recream, acesta a trecut de la aspectul de masca la cel ultra-mat, de la opac, natural, apoi la nemachiat, la lucios, la transpirat si apoi iar la lucios dar satinat uscat in viitorul apropiat, asa cum il dicteaza defileurile de moda pentru toamna-iarna 2003-2004, la curentul „art-show” in care pe linia naturala se poarta pistruii iar pe linia de creatie se opteaza pentru mastile Kabuki reinterpretate.
Ca sa ma opresc totusi la cateva trasaturi moderne pentru aceasta vara voi vorbi in primul rand de culorile pentru pleoape care se poarta in acest sezon, cele pe care le folosesc pentru sedintele foto ale revistelor de moda.
In aceasta vara tendinta generala in moda se indreapta catre explozia coloristica. Culorile cele mai electrice care pana nu demult nu puteau fi decat stridente sau fosforescente in viziunea multora, acum devin vedetele sezonului.
Texturile lansate aduc si ele ceva nou si ma refer in special la gloss-ul pentru pleoape sau la mascara care invaluie genele de jur imprejur. Cromatica este si ea cu totul speciala: roz, fuchsia, albastru neon sau galben fosforescent. Tenul se pastreaza la limita naturalului sofisticat alternand zonele mate cu cele sidefate.
Un astfel de machiaj trebuie creat cu foarte mare atentie si se gandeste totul in echipa impreuna cu fotograful care are cuvantul decisiv caci el este cel care decide schema finala de lumini.
In functie de lumina finala folosita si de caracteristica acesteia (calda, rece, de neon, spot, continua, flash, ringflash, softbox samd.) machiajul trebuie sa corecteze micile deficiente ale fiecarei categorii si sa se impuna daca este cazul prin atributele sale: stralucire, excentricitate, matitate, alternare mat/lucios, corectura cromatica.”
sursa: eva.ro